Filosofie muta

Nu era asa greu de observat. îi placea sa analizeze oamenii, si de data aceasta facea la fel. De la urcarea in metrou, dupa ce isi asezase bagajele grele, un barbat tanar de origine asiatic-orientala observase pericolul, si isi schimba locul din imediata vecinatate a bagajelor cu unul dintr-un capat al vagonului. Era clar ca ceva nu era bine, … isi impachetase unele lucruri intr-o cutie de carton, de marime destul de mare, si asta era putin neobisnuit in Londra. Nu in fiecare zi vedeai un barbat, cu culoarea pielii putin inchisa, calatorind pe metrou cu doua cutii voluminoase, de carton. Se obisnuise deja sa nu ia in seama privirile suspicioase ale tovarasilor de calatorie ce, adeseori îi analizau din priviri bagajele, fie ele de carton, sau orice alta geanta. Era ceva normal , ca pasagerii sa verifice din priviri vagoanele trenurilor, de teama unor bagaje lasate in urma, care ar putea fi "orice", sau mai exact, "ceva"!

De data aceasta insa era diferit. Nu era o ora aglomerata din zi, si totusi, se parea ca, era urmarit. La urmatoarea statie, un personaj tanar, imbracat in camasa, blugi, si pantofi normali, … prea normali erau pantofii aceia. Tocmai din pricina aceasta, a inteles din prima ca era sub supraveghere. Pantofii îl dadusera de gol pe acest agent sub acoperire. Un mic detaliu, insa asociata cu telefonul din mana personajului, pe care scria  consistent, parea un raport, lung si detailat. Oare raportul era despre bagaje sau despre el? 

I-a luat o vreme sa se hotarasca, dar, probabil raportul era pentru ambele. Probabil scria despre marimea pachetului, greutatea estimativa, posibile variante de continut, sau, poate inaltimea, constitutia, nationalitatea, sau potentialele intentii ale posesorului. Dupa ce au calatorit impreuna, cateva statii, purtatorul bagajelor si "agentul sub acoperire", cel din urma cobora, in ultima secunda, tocmai la timp pentru a face loc unui altuia. 

Al doilea parea sa fie si mai incognito decat primul. Gresise insa, asezandu-se exact in acelasi loc ca si primul agent, la un scaun distanta de el. Îsi citea ziarul, insa aceea era doar o acoperire, doar era in timpul serviciului. Un servici care ii prindea bine. Regulile erau clare , si tinuta lejera. Sandalele comode, si imbracamintea lejera erau preferatele lui. Era agent sub acoperire, si , cu cat mai normal sau banal , cu atat mai bine.  Tocmai cand credea ca va avea o dimineata linistita, un raport interesant ajunse in graba. Era vorba de un tanar ce parea suparat, purtand doua bagaje ce pareau a fi suspicioase. Putea fi aceasta sansa lui? 

Din ziua cand fusese promovat ca agent sub acoperire, spera sa isi faca bine meseria, si preferabil , sa salveze vietile multora, poate si o medalie candva .

Astfel ca, isi lua meseria foarte in serios, si privind cu coada ochilui, la pasagerul de langa el, si bagajele ce il insoteau, avu o prima impresie despre el . Putea fi periculos, dar nu parea genul . Era un tanar cu chipul serios, si concentrat, privind undeva la distanta, dar, afara de bagajele ce il insoteau, nu parea nimic periculos la el. Trebuia totusi sa fie vigilent si eficient. O greseala era inacceptabila. Si totusi , pasagerul in cauza, nu parea a fi periculos. Ajungand la aceasta concluzie, reusi sa se relaxeze, stiind ca viata nu ii era in pericol.

Deja metroul trecuse de centrul  Londrei si de obiectivele ce trebuiau ferite cu orice pret. Pasageri erau putini , si daca ar fi se intample ceva, cu sigurante nu la ora aceasta!

Cu toate acestea posesorul bagajelor era nelinistit. Si ce daca avea doua bagaje, chiar era acesta un motiv temeinic sa fie pus sub urmarire? Precis pe undeva, se scre deja un raport sau doua, despre ce imbracaminte poarta, …ah, daca si-ar fi luat macar camasa aceea albastra, siguuur, ar fi sunat mai bine raportul. Si oare ce altceva mai raportau agentii despre el? probabil numarul de la pantofi, greutatea corporala, semne vizibile ce ar putea folosi la identificare, si poate, daca ar avea broboane de sudoare, sigur, raportul ar lua o alta intorsatura. Noroc ca aerul conditionat functiona bine  si sudoarea nu era in drepturi. 

La scurt timp, cobora si al doilea agent, permitantu-i sa respire usurat, fara povara gandului ca va trebuii sa coboare si sa explice motivul calatoriei si, cine stie ce alte detalii personale sau intime. 

Mergand mai departe, isi aminti inca odata, ca viata e grea, si probabil ca unele organizatii au ca scop unic,  nelinistirea oamenilor simplii.

Îintr-o lume paranoica, in care, totul e filmat, si probabil analizat in detaliu, viata pare uneori inchisa intr-o cutiuta foarte mica.